Ultimele săptămâni m-au furat cu totul. Nu-mi mai aparţin. Trei zile am filmat pentru noua emisiune. Acelaşi subiect.

Ne-am întors în copilăria unui om la care ţin foarte mult şi am călătorit prin prezent. Printre adevăruri şi amintiri. Patru ore de film. Din care o sa vedeţi mai puţin de o oră. Ieri am montat până la unu de noapte. Credeam că nu mai sunt în stare de asemenea sacrificii. Dar acum am înţeles că pot. Pentru că îmi place ce iese.

Prin muncă, muncă, muncă, viaţa devine palpitantă şi are riduri. Şi cearcăne. Şi nu-mi e ruşine cu ele. Continuă lectura »

Intru azi de dimineaţă pe www.vipmagazin.md. Îl caut în PEOPLE pe Ştefan Petrache. Aşa mi s-a făcut azi mie dor de Ştefan Petrache. O cafea americană îmi ajunge cât să duc la capăt confidenţele făcute acum doi ani şi ceva de marele cântăreţ. Nu pot să savurez singură povestea. Dacă nu aţi citit atunci, încercaţi acum, când sunteţi în pauză. Râs şi plâns. O viaţă de om…

Şefan Petrache. Confidenţe între două pauze de Tigară, fumate simfonic pe muzică de Bach

Ne pregătise un covoraş umed la uşă de care să ne ştergem pantofii, ca să nu trebuiască să încălţăm ciupici. După, ne-am frăsuit cu detaliile pentru filmări – unde punem fotoliile, unde fructele, unde cafeaua şi când e mai potrivit să aprinde

m focul în cămin. Îi place să spună cămin, nu şemineu. E altfel decât restul lumii. Îl scot din sărite lucrurile artificiale, forţate, cu ambalaj modern, televizoarele cu meniu din zeci de întrebări, gen – eşti sigur că vrei să schimbi canalul, că vrei să mă închid?, telefoanele sofisticate şi scumpe, de la care nu vrea decât un singur lucru – simplu – să sune…

Soţia artistului (tot el şi om de afaceri), Raia, pune pe masă un serviciu de cafea în carouri mărunte albe şi negre. Am preferat o cafea solubilă. Şi, cum sunt îndemnată să mă simt ca acasă, mi-o prepar singură. Iar în momentul în care încerc s-o mut în alt capăt al mesei, o vărs  pe covor. Un covor de un bej imperturbabil. Chiar dacă m-a liniştit că nu s-a întâmplat nimic grav, dl Petrache a ieşit afară după o gură de aer proaspăt, din ambuteiajele de pe strada Eminescu. Între timp, gazda noastră, cea mai îngăduitoare şi dulce femeie din lume, stropeşte imensa pată de cafea cu o soluţie care promite să mă salveze… Şi chiar se curăţă.

A intrat nora-n blide? întreabă mai liniştit dl Petrache. Chiar nu mi s-a mai întâmplat la interviuri. În rest, situaţia mi se potrivea ca o mănuşă, dar în alte circumstanţe… Continuă lectura »

Viorica Nagacevschi

Otilia Drăguţanu

sau 

Misiunea îndeplinită a Vioricăi Nagacevschi

Ieri seara le-am văzut pe Viorica Nagacevschi şi Otilia Drăguţanu în altă ipostază. Cea de femei care pot să iniţieze şi să ducă la capăt minunate acţiuni de caritate. Când un om poate oferi altora o picătură de fericire sau o bucată din ceea ce i-a dat lui viaţa şi nu le-a dat lor, ochii lui emană şi mai multă lumină… Aşa erau ieri seara, plină de linişte şi lumină, cele două femei care au avut grijă să aducă la Chişinău şi să ofere o sărbătoare adevărată, plină cu daruri, câtorva  familii cu mulţi copii din satele înghiţite de ape. Am toată admiraţia pentru ele şi pentru sponsorii care au sprijinit această frumoasă idee!

… Într-un moment,m-am surprins admirând chipurile senine ale mamelor înconjurate din toate părţile de copii. M-am gândit la câtă putere trebuie să ai ca să găseşti timp şi bani ca să-i îmbraci pe toţi, să-i speli pe fiecare, să-i piepteni, să-i duci la doctor, să le pui pe masă, să-i săruţi înainte de somn, să le zâmbeşti când îi trimiţi la şcoală şi să ştii cum să-i cerţi dacă nu te ascultă…. Continuă lectura »

În fiecare zi regăsesc în jurul meu argumente că nu trebuie să forţez evenimentele, oamenii, uşile. Din  momentul în care, din intuiţie, nu mi-am permis să grăbesc lucrurile, lăsându-le oarecum în voia lor, ele chiar se produc aşa cum vreau. Am satisfacţie de pe urma lor şi mă despart zâmbind de oameni, indiferent că ei spun da sau nu. Indiferent cum se dezleagă anumite situaţii, eu ştiu că e foarte bine că s-a întâmplat anume aşa, chiar dacă la moment nu sunt foarte încântată.

Oricum, am învăţat să-mi ascult intuiţia şi niciodată nu am bătut a doua oară în uşa care nu mi s-a deschis din prima. Cu oamenii care au ezitat sau nu au fost gata să deschidă atunci, sau interesele noastre, fără nici o supărare, nu au coincis, m-am intersectat mai târziu şi a fost foarte bine aşa. Oamenii ceia au bătut ei la uşa mea, într-un fel… E simplu, dar foarte important să te asculţi pe tine… Continuă lectura »

E miezul nopţii, sunt în vacanţă, dar mâine, la 8.30, am o întâlnire cu preşedintele Snegur, trebuie să sting lumina, dar încă nu pot să dorm. După discuţia cu el, o să lucrez la conceptul emisiunii cu care o să revin curând pe tv. Nu o să am o vacanţă adevărată vara asta, dar îmi place starea de fierbere. Ce om fericit sunt!

Chiar sunt un om fericit! Chiar dacă fericirea e doar o stare. Scurtă. Şi relativă. O percepi prin comparaţie. Prin comparaţie cu trecutul tău sau cu prezentul fără viitor al multor oameni din jur.

De ce sunt fericită? Pentru că ştiu cum e să fie altfel. Pentru că nu există stare în lumea asta pe care nu aş fi cunoscut-o, pe care nu aş fi trăit-o. Continuă lectura »

…Am vorbit doar o dată, când i-am zis că vrem interviul. După, i-am trimis întrebările prin poşta electronică şi ne-am scris sms-uri. „Oтправил”. „Spasibo. Mojem nadeiatsea i na fotosessiu?”. „Блин. Оно Вам надо?”. „Oceni. Zavtra ili v subbotu?”.  „Пфффф…  Созвонимся завтра…” Continuă lectura »

N-o să le zic ţoape. Nu-mi place cuvântul. Nici piţipoance, cum li se spune la Bucureşti. Nici fete rele, dar bune.

Dar aş îndrăzni să le fac portretul.

Întoarcem capul după ele, chiar dacă suntem femei. De multe ori recunoaştem că arată bine, dar încercăm să găsim 100 de motive ca să le desfiinţăm:

Sunt prea slabe. Degrabă au să moară că nu mănâncă nimic.

Nu reacţionează la muzică decât dacă sunt în cluburi. În alte locuri din societate, sunt impasibile. Muşchii de pe faţa lor nu se mişcă nici în sus, nici în jos. Continuă lectura »

Azi pleacă în tipar “VIP magazin”-ul de iulie-august. Am aruncat ultima privire peste foi, peste interviul cu Mark Tkaciuk, peste notiţele politice ale dlui Cornel Ciurea. Nu fac cenzură, dar, în calitate de director, trebuie să fiu la curent cu ce urmează să apară în revistă. Este o pagină de autor şi dl Ciurea are libertatea să scrie ce vrea, şi totuşi nu tot timpul toată lumea înţelege că opinia omului poate coincide cu cea a revistei, dar are şi dreptul să nu coincidă. La fel e şi cu pagina de business a lui Iulian Bercu… Continuă lectura »

Ai haine de care te-ai plictisit şi nu ştii ce să faci cu ele? Vrei să faci un bine unei familii defavorizate, cu mulţi copii?  Te îndemnăm să le donezi. Implică-te! Fă-le o sărbătoare!

Acţiune realizată de Fundaţia „Viorica Nagacevschi” în colaborare cu Berlizzo Group.

Pentru a face o donaţie de haine, rechizite şcolare sau jucării poţi veni în fiecare zi de la 10 la 22:00 la Ramzamzam mini club, etajul III, la Malldova, până pe data de 3 august. Continuă lectura »

Sunt ani de zile de când îmi vopsesc în fiecare lună părul. Când zic ani, nu am în vedere trei sau cinci sau zece. Sunt mai mult de 15. Dacă aş fi folosit vopselele pe care le procuram în anii de studenţie de la piaţă, cred că aş rămas cheală. Jurnalista cheală! Poate nici nu mă lua nimeni la lucru, aşa că cariera mea cine ştie cum ar fi evoluat… Continuă lectura »