Rodica Ciorănică

Ieri mi-am luat cetăţenia română. Motivaţiile pentru care am depus acum un an şi ceva actele, şi-au pierdut cu totul relevanţa  în momentul în care am dat jurământul de credinţă ţării… Un soi de emoţii asemănătoare cu cele pe care le aveam cu toţii de prin 89 încoace mi-au amintit de toate nopţile în care noi, studentele de la jurnalism, cântam pe străzi cântece patriotice româneşti… Mi-am amintit cum un poliţist a venit după noi la căminul 6 al Universităţii şi ne-a făcut un proces verbal pentru că am deranjat liniştea Chişinăului…  Cum Diana Grădinaru şi-a asumat toată vina pentru această deloc şocantă, pentru acele vremuri,  infracţiune şi cum noi, celelalte eroine, ne dădeam tari că am cântat şi noi  “Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească. Eram atât de fericite şi libere la minte, încât eram gata să mergem toate la poliţie, să ne aresteze, să ne închidă… Ei bine, domnul maior sau ce era el, ne-a lăsat să dormim, că a doua zi trebuia să mergem la universitate… Continuă lectura »

Încep fiecare an prin a face ordine pe biroul meu, în sertare, în mulţimea de hârtii despre care ma gândeam că o să-mi trebuiască vreodată… Nu aveţi idee ce uşor merg lucrurile după asta. Arunc cărtile de vizită care şi-au pierdut valabilitatea, găsesc contracte pierdute, descoper câte o pereche de cercei aruncaţi după vreo filmare. Mă descotorosesc de agendele de anul trecut, dar nu înainte de a le răsfoi cu atenţie… Zilele acestea mi s-au oprit ochii la nişte lucruri pe care îmi notasem să le fac în 2011 şi am început să verific ce am realizat şi ce nu…  Fusesem la un seminar în 2010 din care reţinusem că trebuie să-ţi scrii dorinţele, să le vizualizezi şi să le parcurgi cu ochii măcar o dată în săptămână ca să nu uiţi ce ai de făcut… Ei bine, decepţia a fost mare. Continuă lectura »

Noi, adică “VIP magazin”, o să vă prezentăm în ediţiia viitoare 50 cei mai activi bloggeri, oameni care scriu des şi relevant pentru anumite grupuri. Nici unul dintre cei doi autori de blog de  la “VIP magazin” nu ne-am regăsit în această listă de 50. Scriem atât de rar, încât ne este ruşine…

Exact doi ani in urmă, făcusem prima postare pe acest blog, care, precizez, pentru mine este mai mult un jurnal decât un blog de atitudine. Pe cât de pofticioasă să scriu eram atunci, pe atât de fără stare am fost în ultimele luni… Cert e că dacă acum doi ani, blogul meu era în primele 7 sau 10 cele citite bloguri, acum practic nu e nicaieri pentru ca nu scriu nimic. Nu ştiu, ceva s-a rupt. Nu înţeleg ce. M-am gândit mult de ce mi s-a întâmplat asta şi am ajuns la concluzia că nu am avut timp să am atitudine în fiecare zi. E greu să mă uimească şi să mă enerveze ceva. Sunt atât de împăcată cu imperfecţiunea acestei societăţi moldoveneşti, încât revoltele mele pe un blog ar părea doar nişte încercări ridicole de a mă face văzută. Continuă lectura »

Când pun seara capul pe pernă, mi se face rău din cauza lucrurilor (importante şi nu prea) amânate pentru nu ştiu când.

Ritm turbat. Lucruri plăcute şi treburi obligatorii. Două zile de filmări pentru fiecare emisiune de la prime. Trei zile pline la vip magazin. Câteva zeci de apeluri pe zi. Şi încă nu ai voie să vorbeşti la volan. Două prânzuri cu fetele. Câteva întâlniri de afaceri. Măcar două seri la bucătărie – copilul vrea ceva gătit de mama. Trei şedinţe de sport planificate cu antrenorul. Cum reuşeşte lumea să fie şi pe facebook? Luni întregi nu scriu nimic pe blog… Tre să mă uit măcar o data pe zi pe unimedia, pe protv, pe stireazilei, pe astăziro, pe jurnal, pe timpul, pe vipmagazin, pe publika, pe youtube, ca să am idee pe ce lume trăiesc… Continuă lectura »

După ce savurasem filmul cu Julia Roberts în rol principal, nu aveam nici o şansă să ajung la ultima pagină a bestsellerului „Mânâncă, roagă-te, iubeşte”.  Aşa şi nu am înţeles de ce toată lumea e înnebunită de cartea asta. Am rămas cu senzaţia de neîmplinire ceva timp, până în momentul în care am auzit aceeaşi opinie de la Angelica, o bună prietenă din publicitate (cu care da, mai discutăm şi despre cărţi, ca să vezi). Am mai descoperit o părere  similară şi la Lily Lozan, care, prin destăinuirile ei din acest număr, a intrat şi ea cu un picior în tabăra noastră. Am răsuflat uşurată. Deci, cu mine e totul ok. Deci, se poate să nu-mi placă ceea ce place la toţi. Continuă lectura »

Nu-mi aparţine fraza. Dar mi s-a oprit în suflet când am dat de ea în mesajul unei bune prietene de la Bucureşti. E genul de mesaje dulci şi profunde, cu fraze foarte simple, care ne vin aproape zilnic în poştă de la cei care ne iubesc sau pur şi simplu ne consideră prieteni…

Uneori pică atât de bine aceste mesaje… În ziua asta, când trebuie să dau editorialul şi să mai fac încă vreo şase-şapte lucruri importante, nu-mi merge net-ul, nu mi se memorizează textele pentru că e prea încărcată cu vechituri memoria computerului, nu-mi…. Continuă lectura »

L-am sunat azi să-i spun, ruşinată, că nu am nici un cd cu muzica lui în maşină şi că în scurta noastră vacanţă de familie de săptămâna trecută am simţit că ne-ar fi plăcut să avem… S-a bucurat când i-am spus asta şi s-a apucat să-mi copie toată muzica lui.

Şi mi-a mai dat o veste. Până în septembrie pleacă. El şi familia lui pleacă din Moldova. Vor la Bucureşti pentru că acolo au ce face. “Nu ai idee cât de tare nu pot trăi în România, dar trebuie să fac aceasta pentru copiii mei. Este ţara în care proiectele noastre au prezent şi viitor. Este ţara în care oamenii mă iubesc mai mult decât pe unul de-al lor, dar aşa sunt eu, o să fug în fiecare lună măcar pentru o zi la Chişinău, pentru că n-o să pot altfel…” Continuă lectura »

O rudă trece printr-un divorţ urât, după o căsnicie de 13 ani, din care are doi copii şi o deprindere tot de 13 ani de a se sprijini în toate de umărul soţul ei. Acum, singură, trebuie să înceapă să înveţe alfabetul vieţii de la prima litera şi acesta i se pare un lucru imposibil… Mai trebuie să înveţe cuvintele „sunt puternică” şi nu le poate pronunţa… Mai trebuie să înveţe să nu plângă după ceva care oricum a expirat, dar nu are forţă să-şi ţină lacrimile în ea. Acum, cel mai important şi cel mai dificil e, dacă ar putea,  să se privească înăuntrul ei şi să se întrebe ce vrea, cum să păşească mai departe, unde a greşit, ce poate schimba în ea doar pentru ea. În momentul în care va redeveni o persoană integră, care ştie să meargă, să vorbească, să zâmbească şi să viseze, viaţa îşi va relua cursul pentru ea cu o intensitate mai mare decât altădată… Continuă lectura »

VIP magazin, mai 2011

…Am 35 de ani. La vârsta mea de acum, părinţii mei aveau trei fete, pierduseră sclipirea din ochi, viaţa li se părea la fel de sură ca pâinea de 16 copeici, încă nu aveau telefon fix, iar salamul doctoresc devenise un lux… Eu am doar un copil, o afacere, o maşină, am o stare a sufletului de zbor permanent, ştiu că mâine voi fi mai fericită decât azi… Fac paralela doar pentru ca să constat ce repede se schimbă totul, viaţa, percepţia asupra ei, perspectivele…

Sunt foarte diferită. Uneori, prea bună cu cei străini şi prea impulsivă şi agresivă mai ales cu oamenii apropiaţi. În fiecare zi cânt la volan. De două ori pe săptămână fac borş. Între “Asti Martini” şi “Cricova”, o aleg pe a noastră. Caut timp pentru lecturi. Fug de mine. Uneori alerg spre mine. Nu pot zice “nu”. Tot zic să învăţ asta. Pentru că de multe ori fac ce vor alţii, nu-mi ajunge timp pentru mine. O supăr pe mama că o sun rar. Îmi plac oamenii care nu plac majorităţii. Îmi adorm copilul în sărutări în fiecare seară, de mă dor dinţii de dragoste. Nu-mi place să mă critice soţul meu. Ador libertatea….Şi mi-o fur singură de pe unde pot. Continuă lectura »

Pe Creta dimineaţa a venit cu ploaie… Privim cerul întunecat la culoare şi ne gândim cu regret că azi nu o să avem parte de soare. Îl aşteptam pe Alex. El este administratorul. A zis ca vine la 9.00. Cu micul dejun. Suntem într-un complex de lux, cu 9 vile cu piscine fiecare şi, în afară de Alex şi clienţii  pe care aproape ca nu-i vedem, avem senzaţia că nu mai e nimeni pe aici…Uneori se aud nişte grecoaice gălăgioase care se ocupă de menaj. Şi un bărbat care curăţă piscinele… Continuă lectura »